Castelul Maur

Când Cavalerii Templieri au preluat apărarea și îngrijirea castelului, au consolidat structurile existente prin adăugarea unui al doilea rând de pereți pentru camere, ziduri pentru casă/castel etc. pentru a proteja mai bine animalele, recolta și populația. Acest zid suplimentar de protecție a fost numit al doilea inel de pereți, a cărui cerință indică existența unei populații considerabile în imediata vecinătate a castelului.

La fel ca multe alte așezări care au venit atât înainte, cât și după mauri, castelul avea, de asemenea, o cantitate considerabilă de silozuri folosite pentru depozitarea recoltei de leguminoase și cereale. În interiorul castelului au fost găsite cavități în substratul stâncos, de formă semisferică, cu adâncimi și dimensiuni diferite.

Când Ferdinand al II-lea a început să comande lucrări la Morminte, părți din cimitirul creștin au fost distruse, motiv pentru care a trebuit construit un mormânt pentru a adăposti oasele găsite acolo. Deoarece la acea vreme nu era deloc posibil să se distingă dacă erau rămășițe umane creștine sau maure, inscripția spune: "Ceea ce omul a adus împreună, numai Dumnezeu poate separa".

Construite din granit, pereții groși ai bisericii au fost construiți în secolul al XII-lea, după ce Afonso Henriques a preluat conducerea și au rămas un loc de cult până în secolul al XIV-lea. Mai târziu, Ferdinand al II-lea a transformat clădirea într-o ruină romantică situată în Parcul Pena. Astăzi, Biserica São Pedro de Canaferrim este Centrul de Interpretare a Castelului Maur.

Cucerirea de către Afonso Henriques a dus la distrugerea cartierelor islamice și la construirea unui cimitir creștin în locul lor. Descoperirile arheologice indică faptul că cimitirul a fost folosit timp de aproximativ 300 de ani, în plus față de artefactele cu cronologie neolitică care au fost găsite.

Adiacent pereților for room walls, ziduri for house/castle etc walls, există resturi de structuri care par să fi fost acoperite la un moment dat, deși funcția lor nu a fost încă determinată. Cea mai populară teorie este că aceste spații au fost folosite ca grajduri și apoi pentru adăpostirea animalelor domestice.

Cu o capacitate masivă de 600 de metri cubi, Cisterna de la Castelul Maur era acoperită cu o boltă și două coșuri de ventilație. Cisterna a servit dublului scop de a oferi refugiu oamenilor din castel atunci când erau forțați să reziste unui asediu și de a furniza apa necesară locuitorilor Castelului Maur.

Ușa Trădării era situată în cea mai accidentată și mai puțin folosită parte a Castelului Maur. În vremuri de conflict, ușa permitea accesul discret la lumea exterioară, iar în vremuri extreme, era folosită pentru zbor. Deoarece ușa era doar o deschidere în pereți, dușmanii o puteau folosi pentru a intra în castel.

Fortăreața castelului era o mică fortăreață în care trăiau autoritățile locale și făcea parte din turnul principal al Castelului Maur. Construit într-unul dintre cele mai înalte puncte, Castelul Keep era o structură foarte fortificată, vizibilă din Oceanul Atlantic și din câmpiile înconjurătoare de la nord de dealuri.