Spectacolul de tango al lui Homero Manzi

Homero Manzi este unul dintre locurile noastre preferate, mai ales dacă ești în Buenos Aires și nu vrei să ratezi o seară de tango. Totul este inclus într-un singur preț: aperitiv, fel principal, desert, plus băuturi (vin, bere, sucuri, apă), și se ocupă chiar și de transport. Am auzit de acest loc de la Adriana, un ghid local super de treabă, care ne-a oferit o mulțime de ponturi. Ne-a rezervat spectacolul și a făcut ca întreaga experiență să fie grozavă de la început până la sfârșit. A meritat din plin!

Esquina Homero Manzi este un local unde poți vedea un spectacol autentic de tango, fie că iei cina sau nu. Reprezentațiile sunt pline de muzicieni, cântăreți și dansatori incredibili – absolut de primă mână. Este cam cel mai autentic și tradițional tango pe care îl poți găsi în Buenos Aires, așa că dacă vrei să vezi stilul clasic și toată pasiunea aceea, acesta este locul potrivit. Le spun mereu prietenilor care vizitează orașul că nu trebuie să rateze acest spectacol dacă vor să descopere ce înseamnă cu adevărat tangoul.

Sincer, a fost spectacolul meu de tango preferat de până acum – servicii fantastice, mâncare gustoasă, locația este extrem de impresionantă, iar spectacolul în sine este plin de talent. Cântăreții au fost incredibili (femeia a fost o adevărată divă!), iar ținutele au fost super tari. Mi-a plăcut enorm întreaga experiență.

Trebuie să spun că noaptea mea la Homero Manzi a fost ceva cu adevărat special și a părut extrem de autentică pentru Argentina. Am dat peste Experience Tour Sarmiento pur și simplu plimbându-mă prin Buenos Aires și am ales un pachet care a inclus și transportul până acolo, așa că totul a fost complet lipsit de stres. La intrare, mi-au verificat rezervarea și mi-au oferit un loc chiar lângă bar, în față, înconjurat de pereți plini cu fotografii înrămate, diplome vechi și chiar un steag argentinian la intrare. Poți alege și cina împreună cu spectacolul dacă dorești. Am văzut un cuplu experimentat interpretând melodii clasice precum „Por una Cabeza” și „El Día Que Me Quieras” (ambele preferate ale lui Carlos Gardel), plus trei perechi de dansatori, fiecare cu propriul stil și propria personalitate. Deși toată lumea a urmat coregrafia, fiecare a adus ceva unic. Ospătarii au stat de vorbă cu mine – chiar am povestit cu ei despre vinul chilian și alte băuturi din meniu care mi-au amintit de casă. La final, întreaga distribuție a ieșit să își ia rămas-bun, iar când trăgea taxiul, m-am întâlnit cu directorul muzical. Deși localul se închidea, i-am spus cât de mult mi-aș fi dorit să mai rămân, chiar dacă nu știu să dansez tango. A părut sincer bucuros să audă asta! A fost pur și simplu o seară fantastică, cu o energie grozavă și muzică excelentă peste tot.

Pur și simplu nu am simțit spectacolul. Dansatorii și-au făcut doar pașii mecanic, dar a lipsit ceva; nu am văzut prea multă conexiune cu muzica (și nu au fost mereu sincronizați). Am făcut dans sportiv la un nivel serios în trecut și, pentru mine, totul se rezumă la a te conecta cu adevărat la muzică, nu doar la a executa pașii.