Combo: Turnul Eiffel + Bilet pentru Muzeul Orsay

The ticket was effortlessly accepted and they even allow me to enter earlier than the ticket so I had plenty of time to see the collections. It was crowded but not uncomfortably so. The museum is beautiful and even with some entrances blocked because of remodeling, easy to access by metro.

Nu era foarte clar programul și limita de timp, dar când au sosit biletele oficiale cu intrare liberă și fără limită de timp, am fost plăcut surprinsă! Apoi, practic nu am stat la coadă la intrare. Foarte bine!!!

Am avut probleme cu biletul, dar o domnișoară foarte amabilă de la intrare ne-a ajutat. Expozițiile speciale dedicate lui Renoir au fost de vis, la fel și terasa de pe acoperiș.

Unique museum by content of art work and ingeniously re -purposed old train station. Great cafe. Exit to the roof gives almost panoramic views of Paris

Muzeul Orsay nu este doar un muzeu: este unul dintre acele locuri care îți rămân în suflet chiar și după ce ai ieșit, ca o senzație greu de explicat, dar imposibil de uitat. Deja la intrare ai un fel de „wow” tăcut. Fosta gară, construită pentru Expoziția Universală din 1900, te întâmpină cu acel spațiu deschis imens, vitraliile, ceasul uriaș... și pentru o clipă te oprești. Nu pentru a privi ceva anume, ci doar pentru a respira atmosfera. Este unul dintre acele locuri în care nu simți nevoia să te grăbești. Apoi începi să mergi, fără grabă, și încet-încet îți dai seama că nu te uiți doar la tablouri... le trăiești. În fața operelor lui Claude Monet simți aproape calmul apei și al luminii, în timp ce cu Edgar Degas intri în momente intime, furate, ca și cum ai fi acolo cu personajele sale. Dar în fața picturilor lui Vincent van Gogh ceva se schimbă cu adevărat: există o energie diferită, mai intensă, aproape neliniștită. Nu te limitezi la a le privi... le simți. Ce e frumos este că nu trebuie să fii expert în artă. Ba dimpotrivă, poate că e mai bine să nu fii. Pentru că la d’Orsay te lași ghidat mai mult de emoții decât de rațiune. Se întâmplă să te oprești în fața unui tablou mai mult decât te așteptai, fără să știi exact de ce. Și e bine așa. Și apoi este acea priveliște de la ceas, iconică. Te uiți și vezi Parisul filtrat prin timp, ca și cum ai privi orașul dintr-o altă epocă. În acel moment înțelegi că muzeul nu este doar înăuntru... este și afară, în orașul care continuă să trăiască. Musée d’Orsay este unul dintre acele locuri pe care nu le „vizitezi” pur și simplu. Îl traversezi, iar într-un fel el te traversează pe tine. Când ieși, poate ești obosit, dar este o oboseală frumoasă, plină. Ca după ceva care ți-a lăsat cu adevărat ceva în interior.

O clădire magnifică a fostei gări; o expoziție fantastică și cuprinzătoare dedicată impresioniștilor și istoriei lor. Validarea biletelor s-a desfășurat fără probleme; ar fi fost și mai simplu dacă s-ar fi folosit bilete în format digital, prin aplicație, în loc de bilete în format PDF.