Vecinul meu Totoro

Spectacolul de aseară al piesei My Neighbour Totoro la Teatrul Gillian Lynne a fost cu adevărat remarcabil – o adaptare care nu doar „arată frumos”, ci surprinde cu adevărat spiritul și textura emoțională a filmului. Producția este plină de detalii observate cu atenție, de la momente iconice precum scena cu stația de autobuz ploioasă până la gesturile liniștite, cotidiene, care fac povestea să pară atât de umană. Pare remarcabil de fidelă originalului, traducându-l într-un limbaj scenic proaspăt, precis și profund captivant. Distribuția a oferit interpretări puternice și consistente, cu un control emoțional impresionant – natural, complex și niciodată exagerat. De asemenea, s-a remarcat munca mașinistilor de scenă în stil kuroko: schimbările de scenă și tranzițiile de recuzită au fost fulgerătoare și incredibil de curate, menținând fluiditatea narațiunii fără a întrerupe atmosfera nici măcar pentru o secundă. Echipa muzicală a fost, de asemenea, excepțională – interpretare live puternică, dinamică excelentă și voci cu adevărat frumoase și bine plasate, care au îmbunătățit atmosfera în loc să o copleșească. Totul – actoria, mișcarea, designul, muzica, ritmul – a fost perfect echilibrat. Chiar și acum, încă mă gândesc la asta, cu acea căldură persistentă și „strălucire” pe care o obții doar de la ceva cu adevărat special.

Mi-a plăcut Mon Voisin Totoro! Actorii sunt foarte talentați, punerea în scenă este meticuloasă și cred că Totoro este foarte realist pe scenă. A fost MAGIC, o întoarcere în copilărie garantată, îl recomand tuturor :)